De 7 ani, sunt un om singur. Dar l-am descoperit pe Dumnezeu.
Cand am crezut ca sunt a nimanui, mi-a spus ca sunt, mereu, in bratele lui.
Cand am crezut ca o sa cad, de fiecare data mai tare si mai jos, m-a ridicat el. Cand am crezut ca nu pot, ca eu chiar nu pot sa merg mai departe, m-a ridicat el si mi-a aratat drumul.
Cand am strigat singura, in intuneric si in disperare, mi-a soptit el ca nu sunt singura. Si ca sunt iubita.
Pe mine ma iubeste Dumnezeu. Tot ce se intampla in ultimii ani in viata mea are sens, are directie, are lumina.
In singuratatea acestor ultimi 7 ani din viata mea, desi ajung intotdeauna singura acasa si vin intotdeauna doar acasa, nu m-a lasat singura, niciodata, Dumnezeu.
Am invatat sa ii Multumesc pentru tot ce primesc, de abia dupa ce mi-a luat tot. De atunci, pretuiesc fiecare dar, fiecare bucurie, fiecare moment de suflet. Acum stiu. Mai ales acum, stiu.
Cantecul acesta este exact ce as vrea sa ii spun. De parca l-as fi scris eu.
„Tu imi spui ca sunt iubita,
Atunci cand eu nu simt nimic.
Tu imi spui ca sunt puternica
Atunci cand eu stiu ca sunt slaba.
Tu imi spui ca sunt in siguranta,
Atunci cand eu simt ca sunt in cadere libera,
Si cand eu cred ca sunt singura pe lume,
Tu imi spui ca te am pe tine…
Iar eu te cred. Eu chiar te cred.
Eu cred tot ce spui tu despre mine”
NIMIC FARA DUMNEZEU!
Of,ce trist. Noi toti am invatat sa râdem si atunci cand sufletul plânge.Stiu ca pare un cliseu. Cand v am cunoscut am crezut ca sunteti cel mai fericit om,cel mai fără griji om .Ma bucur ca sunteti învingătoare,ca aveti credinta si ca v am cunoscut ca om nu pentru motiv. Sa fiti fericita si împlinită alături de superbi copii !!
Va multumesc! Sa ne vedem curand la o cafea in 2019!