Cu recunostinta…

MULTUMESC, va multumesc pentru mesajele emotionante pe care continui sa le primesc!
Citesc cu atata bucurie ceea ce voi imi scrieti, pentru ca asta imi confirma inca odata si inca odata ca am schimbat lumea in jurul meu, si am lasat ceva in urma mea, in trecerea ultimilor 10 ani din viata mea. In orice am facut, mi-am dorit cu ardoare sa se vada schimbarea, sa schimb atitudinea in jurul meu, din clasicul si inertul „n-avem” si „nu se poate” in „DA, NOI PUTEM. NOI AVEM. NOI SUNTEM AICI”. Si ca sa reusesc sa determin schimbarea, am fost mereu in linia intai, ca sa arat ca eu pot. Si daca eu pot, la fel ca mine puteti si voi!
Am citit cu mahnire peste timp si rautati, si neadevaruri, si jigniri….in timp ce numai eu si doar putini stiau adevarul. In ultimii 5 ani din 10 ani am traversat cumpene si provocari in fata carora cei mai multi n-ar fi supravietuit…sau ar fi cedat nervos. Nu am lasat niciodata sa se vada. Nu mi-am adus niciodata in lumina problemele cu care a trebuit sa ma confrunt (celor puternici, viata le da cele mai grele incercari, ca sa le arate ca pot lupta si pot invinge..). Nu mi-am pus niciodata interesele personale in vreun taler al balantei, pentru ca nu aveam ce pune. Am jucat cu mainile goale. Am luptat numai cu mintea mea si cu tot sufletul pus jos, la vedere.
Dar cum as mai fi putut eu face PROMOVARE daca as fi ales sa raspund unor jigniri cu jigniri…sau razboiului unora – cu razboi…Sau acuzatiilor atat de departe de adevar ale unora – cu alte acuzatii… Un PROMOTOR DE TURISM , DE ORAS si DE TARA nu face galagie, ci muzica…Nu poarta razboi in public, nu striga si nu arunca noroi si pietre. Ci invata balet…si se desavarseste in zambet.

Am ales mereu sa tac. Si am zambit. Ca sa continui sa fiu un bun PROMOTOR.
Misiunea mea a fost si ramane mereu mai presus de orice. PATRIE SI ONOARE, cum spun adesea. Cu zambet am stat zi de zi si ora de ora in cei 10 ani, si mai ales in ultimii 5, in fata Dumneavoastra. Desi au fost zile si momente in care am cantarit indelung daca pot sa imi tin echilibrul. Din mai multe motive. Cu atat mai mult am zambit, cu atat mai mult am muncit, pana la epuizare. Numai ca nu m-a auzit nimeni spunand ca nu mai pot. Pentru ca nu am spus asta niciodata. Telefonul meu a fost deschis oricand si oricui, neincetat. Am parcurs sute de mii de km singura la volan, oriunde si oricand. Ca sa nu las pe nimeni sa m-astepte fara sa vin acolo unde am promis sa vin…si fara sa fac tot ce am promis sa fac…

Orice capat de drum este o poarta catre un nou drum, fereastra catre viitor.

Ma aflu, de cateva luni in noua mea viata. Si tot cu zambet stau in fata Dumneavoastra, pentru ca in tot acest timp am invatat ca nimic nu este mai pretios in viata decat sufletul liber si curat, atunci cand te uiti la tine si stai in fata lumii. Va asigur (si orice am promis voi stiti ca intotdeauna am facut!) ca imi voi promova Constanta, Dobrogea si tara in care m-am nascut – cu aceeasi putere, cu aceeasi forta si cu acelasi curaj de a sta singura pe picioarele mele si de a spune ce cred si ce gandesc… cu capul sus!
Pe toti cei care mi-ati dat la randul vostru lumina, prin tot ce am construit in acesti ani, pe toti acei care – vazuti si nevazuti, cunoscuti si necunoscuti – mi-ati daruit un gand bun si cuvintele voastre de apreciere si de sustinere – vreau sa stiti ca va port cu mine in gand si la mine in suflet.

Dumnezeu imi trimite mereu o aripa de inger pe umar…si m-a harazit cu un suflet imens de mare…in care incap toate momentele si bucuriile fantastice pe care le-am construit impreuna…si voi toti.
De aproape cinci luni, zambesc altfel. Nimic nu este intamplator…
Pana la capat…si mai departe, nimic fara Dumnezeu!